Mărturii personale ~ at Runboard.com
Forum BCB Lunca Ilvei, Romania
 Sufragerie
  Mărturii personale  (Closed)
Support
Search
RSS

runboard.com       Sign up (learn about it) | Sign in (lost password?)


 
dmarcel
administrator
Global user (premium)

Registered: 09-2003
Location: Lunca Ilvei
Posts: 214
Karma: 10 (+15/-5)
Avatar
posticon Mărturii personale


Scrie aici cum te-ai intors tu la Domnul. Cum s-a intamplat ca ai devenit credincios? Este o incurajare pentru toti sa aflam istoria ta.

"Vestesc indurarea Ta, in adunarea cea mare; iata ca nu-mi inchid buzele. Tu stii lucrul acesta, Doamne! Nu tin in inima mea indurarea Ta, ci vestesc adevarul tau şi mintuirea Ta, si nu ascund bunatatea si credinciosia Ta in adunarea cea mare." (Psalm 40:9,10)

P.S. Daca sunteti curiosi de marturia mea, o gasiti aici:
Cum am renuntat la ateism...


Last edited by dmarcel, 1/28/2004, 10:14 pm


---
dmarcel
10/19/2003, 9:39 pm Send Email to dmarcel   Send PM to dmarcel Yahoo Blog
 
claus
sfios
Global user

Registered: 12-2003
Location: spania
Posts: 7
Karma: 5 (+6/-1)
Avatar
posticon Mărturia mea (Claus)


Domnul S-a purtat cu har faţă de mine şi înainte de mântuire prin felul cum a rânduit viaţa mea.

Acasă, la părinţi, am primit o educaţie religioasă ortodoxă destul de sărăcăcioasă şi chiar dacă aveam Biblia nu eram interesaţi de Dumnezeu. Interesul pentru cele religioase a venit după ce s-a observat că eu nu mă dezvolt normal, nu creşteam. Am mers pe la mănăstiri cu speranţa că acolo voi găsi vindecare. Îmi amintesc că am fost împreună cu părinţii la o mănăstire care se spunea că împlineşte dorinţele. Am urcat un deal până la ea în genunchi şi am înconjurat-o de trei ori cu scopul de a creşte normal. Diferenţa dintre mine şi alţi copii de vârsta mea se vedea tot mai clar iar căutările mele pe la mănăstiri după vindecarea dorită de mine erau fără rezultat. Preoţii ortodocşi îmi dădeau tot felul de sfaturi dar nici unul nu mi-a îndreptat privirea spre Domnul Isus.

Anii au trecut şi eu deveneam tot mai religios dar neîmplinit. Mă autoînşelam că sunt o persoană bună, morală pentru că nu eram în rând cu ceilalţi tineri de seama mea dar adevărul era că nu eram capabil să ''alerg la acelaşi potop de desfrâu'' împreună cu ei, iar în inima mea eram nemulţumit că Dumnezeu m-a lăsat aşa şi nu puteam fi alături de ei. De multe ori eram batjocorit de colegii de la şcoală pentru că am rămas mic şi nu prea aveam prieteni. Astfel fiind situaţia doar cu mama mă puteam înţelege pentru că tata nu a ştiut cum să-mi fie prieten. Când mă gândeam ce o să fie cu mine în viitor, fiind incapabil de a muncii, de a avea o familie, de a fi în rândul oamenilor, în faţa mea se contura o nesiguranţă chinuitoare şi evitam să mă gândesc. Mă bucur că astăzi pot să-I mulţumesc lui Dumnezeu că El era acolo şi lucra în chip tainic şi mă conducea spre nişte împrejurări în care să risipească nesiguranţa din viaţa mea şi să-mi dea nădejdea care nu înşeală.

Tatăl meu obişnuia să meargă pe la pocăiţi şi îmi spunea şi mie ce auzea pe acolo dar eu eram foarte împotrivitor şi vorbeam urât la adresa pocăiţilor. Eram dezamăgit că mănăstirile şi preoţii nu m-au ajutat cu nimic şi cumva vedeam că religia (ortodoxă ) în care eram nu e de folos dar eram prea mândru să recunosc asta şi să ascult pe tata a cărui mărturie nu se potrivea cu cuvintele care le spunea din Biblie.

La începutul anului 1994 mama se simţea rău, a mers la spital şi analizele au spus că are cancer. Când am aflat am fost foarte supărat şi-mi dădeam seama că sunt pe cale de a-mi pierde unica fiinţă care mă înţelegea. Am mers la un preot ortodox care dezlega descântece şi acolo după ce am fost ridiculizat pe seama staturii mele, mi-a spus să mă rog, să postesc după cum îmi spune el. Am postit, m-am rugat, dar fără rezultat, starea sănătăţii mamei se înrăutăţea. Tata care era la spitalul de oncologie din Cluj ca însoţitor cu ea mi-a telefonat şi mi-a cerut să merg la vecina care era pocăită şi să-i spun să transmită adunării să se roage pentru mama. Mi-a venit greu să mă umilesc în faţa unui pocăit cu o aşa cerere dar pentru că era pentru mama, m-am dus. O speranţă mică era în mine că poate, Dumnezeu îi va asculta pe pocăiţi. Vedeam încă o dată că religia nu e de folos când stai faţă în faţă cu realităţile vieţii. Ca răspuns la rugăciunile bisericii baptiste, Dumnezeu a lucrat şi mama a venit acasă iar după un timp am început să mergem la adunare. Mare lucru nu înţelegeam din ce se predica, doar am înţeles că Domnul Isus a murit pe cruce ca să fiu iertat de păcate. Înţelegeam că trebuie să mă pocăiesc dar îmi era frică să leapăd închinarea la Maria. Eram încurcat şi într-o zi, obosit de această incertitudine am îngenunchiat şi am cerut lui Dumnezeu să mă călăuzească El pe calea cea bună. Am fost impresionat de faptul că oamenii aceia din biserică pe care nu-i cunoşteam se arătau prietenoşi faţă de mine de parcă mă cunoşteau de o viaţă. Am început, tot mergând la adunare, să mă bucur acolo, era ceva ce mă atrăgea acolo. Aşteptam timpul de adunare. În decembrie 1994 am fost botezat alături de tata şi mama. Aveam dorinţa să cunosc mai mult din Biblie, să înţeleg mai bine. În acest Cuvânt am găsit că voia Lui este bună, plăcută şi desăvârşită şi aduce pace şi împlinire, lucruri care eu le căutam unde nu trebuia. Dumnezeu mi-a arătat că e mai ferice să-L cauţi pe El, să ai parte de El, decât să obţi ceva de la El. Cu timpul mi-a spus că El este persoana la care să caut înţelegere şi prietenie şi este deosebit...

Multe din cele învăţate de la Domnul, arătate mai sus, le-am învăţat cu ajutorul unor oameni ca fratele Mark şi alţii. Sunt mulţumitor că am avut parte în anul 1995 să fac Şcoala Biblică a fratelui Mark. Acele cinci luni au fost deosebite pentru mine. Deasemenea mă bucur că, prin îndurarea Domnului, am şi eu parte în ce se face în zilele acestea în cadrul Şcolii Biblice.

Last edited by dmarcel, 12/9/2003, 9:16 am
12/3/2003, 10:07 pm Send Email to claus   Send PM to claus
 
ada
si mai interesat
Global user

Registered: 09-2003
Posts: 56
Karma: 7 (+9/-2)
Avatar
posticon Re: Mărturii personale


Mărturia mea nu v-o dau (inca emoticon) dar vă dau aici o pagina cu mărturiile unor oameni care au îmbătrânit lângă Dumnezeu.

http://www.crestin.ro/docs/batrani.htm

Au marturii si despre razboi, şi despre viaţa din timpul comunismului. Foarte, foarte faine... emoticon emoticon emoticon
12/16/2003, 10:24 pm Send Email to ada   Send PM to ada
 
crio
nou venit
Global user

Registered: 12-2003
Posts: 3
Karma: 1 (+1/-0)
posticon Re: Mărturii personale


      
       Salut!
       Sunt Cristina din Suceava, am 23 de ani si mã bucur cã pot sã împãrtãsesc câteva lucruri despre mine cu tine cel care citesti acum aceastã paginã. Poate esti surprins cã vreau sã vorbesc despre viata mea însã vreau sã-ti spun cã acum sase ani de zile mi-ar fi fost foarte greu sã fac acest lucru.

       Nu stiu care este viata ta, nu stiu care sunt preocupãrile tale, visele tale, nu stiu nici ce vei rãspunde dacã te voi întreba pe tine: “Cum te simti?”, “Cum este de fapt viata ta?”, ”Care este scopul tãu în aceastã viatã ?“; nu stiu dacã tu îti pui astfel de întrebãri, dar stiu cã eu am fãcut-o.

       Deseori m-am întrebat care este scopul meu în aceastã viatã, de ce m-am nãscut, unde vreau sã ajung, ce rost are sã trãiesc astãzi, sã alerg dându-mi silinta sã fac ceva, când mâine viata mea s-ar putea sfârsi si tot ce am clãdit nu mi-ar mai folosi la nimic. Gândeste-te putin la tine: din tot ceea ce ai fãcut astãzi ti-ar folosi la ceva mâine dacã nu vei mai fi?

       Sunt multe întrebãri la care nu gãseam rãspuns, care mã frãmântau si mã întristau iar dincolo de masca exterioarã din fata oamenilor din jurul meu, dincolo de momentele pe care le consider frumoase din viata mea (desi doar momente), în inima mea era un gol pe care nu reuseam sã-l umplu cu nimic. În zadar m-am gândit cã voi fi cineva dacã voi învãta bine la scoalã, sau dacã voi lua bacalaureatul ori examenul de admitere la facultate, aceste lucruri treceau pe lângã mine fãrã sã mã simt împlinitã si când rãmâneam cu mine însumi îmi dãdeam seama cã nu sunt fericitã. Felul in care ma simteam se oglindea si în relatiile cu cei din jurul meu. Atunci când mã supãram pe oameni mi-era greu sã iert, si nu de putine ori tratam cu ignorantã persoane dragi mie desi stiam cã suferã din aceastã cauzã. Alergam la Dumnezeu de multe ori, mai ales în situatiile dificile din viata mea, cerându-I ajutorul si fãcând lucruri din traditie stiind cã este bine sã le fac pentru a fi în regulã înaintea lui Dumnezeu, însã neîncercând sã înteleg multe din lucrurile pe care le fãceam.

        Astfel am ajuns si la facultate în Iasi, la Informaticã stiind cã trebuie sã fac si acest pas în viatã. Aici, în anul I , locuind la cãmin, am primit o invitatie la o întâlnire specialã pentru boboci organizatã de un grup studentesc crestin “Alege Viata”, unde am auzit lucruri noi despre viatã, si ceea ce m-a surprins foarte mult: despre Dumnezeu. Da, într-o lume în care distractia pãrea a fi pe primul loc si influenta negativã era peste tot în jurul meu, într-o intâlnire pentru studenti numitã “Serbare a bobocilor” s-a vorbit despre Dumnezeu. M-a impresionat foarte mult atmosfera plãcutã si primitoare de acolo, cãldura tinerilor organizatori cãrora parcã le pãsa de noi, dar mai ales mesajul de la sfârsit, unde s-a vorbit despre Dumnezeu într-un mod cu totul nou pentru mine: un Dumnezeu al dragostei, al pãcii, care s-a revelat prin Domnul Iisus Hristos venind la noi pentru a ne oferi iertare, acceptare si viatã adevãratã.

       Nu stiu dacã te-ai gândit vreodata la faptul cã Domnul Iisus a murit pentru tine personal si de ce a fãcut-o. Desi credeam cã stiu multe despre viata lui Iisus, a fost ceva deosebit sã realizez cã din dragoste pentru mine El a fost bãtut, batjocorit, rãstignit, pentru cã doar El putea sã fie jertfa deplinã pentru pãcatele mele si doar El îmi putea oferi o viatã nouã, iar ceea ce trebuia sã fac era sã-mi pun încrederea în El primindu-L în viata mea ca Domn si Mântuitor personal. Am fãcut acest lucru prin rugãciune, cerându-I sã-mi ierte pãcatele si sã mã ajute sã trãiesc viata pentru care m-a creat.

       De atunci am început sã citesc Biblia si sã-L cunosc mai mult pe Dumnezeu, sã înteleg planul sãu pentru viata mea, sã mã apropii de El în rugãciune si sã vãd cum lucrezã în mine si în jurul meu. El m-a fãcut constientã de multe greseli din viata mea pe care nu le vedeam sau mi se pãreau prea mici- lucruri care nu erau plãcute înaintea Lui cum ar fi: copiatul la examene, minciuna – oricât de micã si nevinovatã ar pãrea, mândria si altele. Stiu cã El nu doreste o religie, nu doreste sã facem lucruri fãrã sã stim “de ce” ci doreste o inimã sincerã, doreste sã ne ajute sã trãim o viatã de calitate, în ascultare si integritate, vrea sã ne încredem în El din toatã inima noastrã, doreste o relatie cu fiecare din noi.

       Am învãtat sã-l iubesc pe cel de lângã mine si sã-l înteleg când mã dezamãgeste sau greseste fatã de mine, sã am rãbdare cu cei ce se poartã rãu cu mine si chiar sã mã rog pentru astfel de persoane. Domnul mi-a îndepãrtat gândurile urâte din inima mea, dându-mi pacea Sa, Cuvântul Sãu îmi îndrumã pasii în aceastã lume si speranta mea este cã atunci când va fi sfârsitul vietii mele pãmântesti sau a întregii lumi voi fi cu El, pentru cã mi-a promis.

       Sã stii cã încã trec prin momente grele, încã se ivesc situatii dificile în viata mea, dar Dumnezeu este Cel ce mã sprijinã, Cel ce mã încurajeazã si îmi poartã de grijã, fiecare încercare prin care trec ajutându-mã sã învãt mai multe despre mine, despre viatã si despre Domnul.

       Iisus a zis:” Eu sunt Calea, Adevãrul si Viata. Nimeni nu vine la Tatãl decât prin mine.” Stiind aceste lucruri eu sunt în sigurantã. El a facut totul pentru mine! Viata pe acest pamant nu e usoara, dar pot sã spun cã sunt fericitã pentru cã Domnul mi-a dãruit adevãrata Viatã!

       Cum esti tu? Ai tu o relatie cu Dumnezeul care te-a creat? Este Iisus Calea pe care mergi tu?

       Eu nu pot face decât sã mã rog ca tu sã-I dai voie sã intre în viata ta, sã te ierte, pentru cã este singurul care are aceastã putere si sã-I ceri sã te ajute sã trãiesti viata pentru care ai fost creat si salvat.

       Lasã-L sa-ti fie Domn al vietii tale si Mântuitorul tau. El te iubeste mai mult decât poti întelege, si-a arãtat dragostea Sa dându-si viata pentru tine si asteaptã ca tu sã-L chemi. Este o alegere pentru eternitate. Dar este alegerea ta!

     “Cât despre mine, fericirea mea este sã mã apropii de Dumnezeu.”

12/23/2003, 2:41 pm Send Email to crio   Send PM to crio
 
dmarcel
administrator
Global user (premium)

Registered: 09-2003
Location: Lunca Ilvei
Posts: 214
Karma: 10 (+15/-5)
Avatar
Re: Mărturii personale


quote:

crio a scris:

      
       Salut!
       Sunt Cristina din Suceava...
.................
       Am învãtat sã-l iubesc pe cel de lângã mine si sã-l înteleg când mã dezamãgeste sau greseste fatã de mine, sã am rãbdare cu cei ce se poartã rãu cu mine si chiar sã mã rog pentru astfel de persoane. Domnul mi-a îndepãrtat gândurile urâte din inima mea, dându-mi pacea Sa, Cuvântul Sãu îmi îndrumã pasii în aceastã lume si speranta mea este cã atunci când va fi sfârsitul vietii mele pãmântesti sau a întregii lumi voi fi cu El, pentru cã mi-a promis.
................................
       Cum esti tu? Ai tu o relatie cu Dumnezeul care te-a creat? Este Iisus Calea pe care mergi tu?

       Eu nu pot face decât sã mã rog ca tu sã-I dai voie sã intre în viata ta, sã te ierte, pentru cã este singurul care are aceastã putere si sã-I ceri sã te ajute sã trãiesti viata pentru care ai fost creat si salvat.

       Lasã-L sa-ti fie Domn al vietii tale si Mântuitorul tau. El te iubeste mai mult decât poti întelege, si-a arãtat dragostea Sa dându-si viata pentru tine si asteaptã ca tu sã-L chemi. Este o alegere pentru eternitate. Dar este alegerea ta!

     “Cât despre mine, fericirea mea este sã mã apropii de Dumnezeu.”




Apreciez mult aceasta marturie!
Excelent!


---
dmarcel
1/28/2004, 10:18 pm Send Email to dmarcel   Send PM to dmarcel Yahoo Blog
 
omu
nou venit
Global user

Registered: 08-2004
Posts: 1
Karma: 0 (+0/-0)
Re: Mărturii personale


Omule,omule de ce nu vrei sa mergi pe calea lui Dumnezeu,de ce faci mereu pacat si nu vrei sa te indrepti?Omule,omule,gandeste-te ca maine,sau poate chiar peste un minut va fi prea tarziu.Omule,omule, acum e momentul,schimba-te omule,fii un alt om,fii placut Domnului si mergi in credinta.Si iti mai spun ceva omule,Iisus Hristos exista cu adevarat,eu L-am vazut si L-am auzit.Da ! L-am vazut si L-am auzit in realitate!Omule,omule tu esti ceva minuscul,Domnul este infinit! Omule,omule nu vei putea ascunde nimic,Domnul te va citi in totalitate dinspre interiorul cel mai ascuns al tau, sa nu te gandesti omule ca vei putea ascunde ceva.Ziua Judecatii poate veni oricand omule,asa ca gandeste-te bine! Fii omul cel nou si invata si pe altii, mergi in credinta si fii placut Domnului. Domnul sa te ajute si sa-ti lumineze pasii .
8/31/2004, 12:13 pm Send Email to omu   Send PM to omu
 
dmarcel
administrator
Global user (premium)

Registered: 09-2003
Location: Lunca Ilvei
Posts: 214
Karma: 10 (+15/-5)
Avatar
posticon Re: Mărturii personale


Dacă doriţi să adăugaţi o remarcă personală la acest subiect, vă rog să o faceţi la adresa următoare:

Noul Forum


emoticon Vă mulţumesc. emoticon

---
dmarcel
3/17/2007, 4:20 pm Send Email to dmarcel   Send PM to dmarcel Yahoo Blog
 





Powered by AkBBS 0.9.5b  -  Link to us   -  Blogs   -  Hall of Honour   -  Chat
Click here to get your own free message board
You are not logged in (login)      Board's time is: 11/25/2009, 6:11 pm